fbpx

Tenis, Cluj, Paris, Inimă

*reading time: 3 min

Fix anul trecut pe vremea asta începea – sau reîncepea – my love affair cu sportul ăsta. Am destule sporturi pe care le urmăresc, mai pentru că sunt motiv valid să strig (fotbal), mai pentru că mă adorm (F1) și încă unul pe lista de urmărit anual nu era ceva ce țineam neapărat să culeg. Dar am prins Roland Garros și …

”… Whoever said, ‘It’s not whether you win or lose that counts,’ probably lost…”

Martina Navratilova

Cred că am prins semifinalele. Știu sigur că am văzut un meci înainte de finală (poate Nadal cu D. Schwartzman), pentru că la finală deja mă uitam să văd ce face Nadal.

Din trecut: 

Undeva, în ceva vară când eram mică, o vecină mai mare decât mine și venită din București la țară pe vacanță avea nevoie de partener de antrenament la tenis. Avea rachete imense, albe, din lemn lăcuit. Grele, substanțiale, îmi dădeau impresia că sunt campioană în devenire.

Mai ales pentru că nu înțelegeam prea bine conceptul de antrenament și dacă loveam mingea, o loveam cât să nu o ajungă cealaltă jucătoare. Faptul că nu o ajungea probabil pe ea o făcea să regrete că doar eu eram prin jur ca să joace, dar pe mine mă făcea să mă simt de neînvins.

Fast forward 15 ani…

Atenția mi-a atras-o ritualul ăsta. Dar de la Paris 2018 la Paris 2019 am avut vreme să aflu câteva lucruri despre jucătorul ăsta care nu doar că m-a readus în lumea tenisului, dar m-a dus iar pe un teren. Și încă vreo câteva lucruri despre tenis în sine, ca joc, competiție și idee de motivare.

Ce am aflat despre tenis într-un an de zile:

  • că fiecare turneu are its little quirks, de la un Roland Garros care nu o acceptă pe Serena Williams în cat suit, la Wimbledon și un dress code vechi de peste 100 de ani.
  • că în tenis, la fel ca în multe alte domenii, nu este despre ce pare aparent că este – nu e despre a lovi mingea așa cum în vânzări nu e despre a vinde ceva.
  • că dacă joci tenis, îți calibrezi the magical SELF RESTRAINT. Mental și fizic. Mingea nu e greu de lovit, dar e greu de pus în teren. Well, cam așa e și cu tot ce contează.

După finala aia Nadal – Thiem am căutat ceva informații despre tenis, despre ce e LOVE, ce e IN și OUT, ce e Forehand și Slice. Și ce fel de lucruri îi trec prin cap unui jucător când joacă tenis. Așa că am citit o carte.

Poate cartea de mai jos nu e cea mai bună introducere în tenis pe care o poți alege, dar e cumva și despre drumul de la neîncredere la încredere, despre luptă și despre cum fiecare zi trebuie luată pe rând.

Nu i-am dat cinci stele și nici nu m-a învățat cum să lovesc mingea. Dar mi-a arătat că tenis, scris sau condus o afacere, mentalitatea trebuie să fie aceeași:

“People sometimes exaggerate this business of humility. It’s a question simply of knowing who you are, where you are, and that the world will continue exactly as it is without you.”

― Rafael Nadal

O combinație ideală între răbdare, restraint și forță mentală pentru a te bucura de victorii dar a nu rămâne prea mult legat de înfrângeri. Și mereu, mereu, să te bați de parcă e ultimul punct, cel decisiv!

Anul ăsta am intrat prima dată pe un teren de tenis, iar, după 15 ani de când am ținut o rachetă în mâini.

Anul ăsta Nadal a câștigat, incredibil zic unii, al 12-lea Roland Garros.

Anul ăsta nu e prea târziu să începem noi lecții, noi activități, să avem noi favoriți!

Și eu mă bucur din 3 motive:

  • pentru că mi-am dat seama că încă am atitudinea aia de ”asta nu e joacă, e competiție” ce mă face să dau tot mereu, dar am învățat și să mă bucur de activitate, nu doar de victorii
  • pentru că avem în Cluj multe posibilități de mișcare, antrenament, joacă, jocuri și sănătate
  • pentru că deși pe alții i-am pierdut (*Senna) pot vedea unii dintre cei mai mari campioni ai unui sport live, in my lifetime, dând lecții de fiecare dată când intră pe un teren.

Concluzii:

  • mergeți să vă luați echipament, mai mult de cât 2 bilete la film nu costă pentru un nivel entry
  • faceți un abonament FREE la Complex sportiv Gheorgheni dacă sunteți din Cluj sau mergeți cu maxim 50 de lei/oră măcar o dată pe lună să loviți o minge. Nu ai zice, dar înveți multe!

Zi inspirată,
Cătălina

Alte articole ce te-ar putea interesa pe blog: